Archive for mai 2010

Fetele mele au absolvit.

before it’s to late

E abia virgula…

Nu stiu de ce tot tanjesc dupa intelegerea celor din jur. Nu ar trebui sa conteze,nu? Ar fi bine daca ar fi asa. Daca simti ca cineva te intelege e mai usor sa-i crezi dulcile minciuni care pot sa-ti aline suferinte. Sufletul meu e acum un copil la mana celor adulti. Eu,ca mama a lui,il mai inteleg si ii spun,,Te rog,inceteaza sa simti asta.” Ceilalti sunt directi,impunatori,,Nu trebuie sa simti toate astea”.

El ma intreaba zi de zi,,Eu cu ce sunt de vina?” Ce as putea sa ii raspund? In fiecare zi il chinui incercand sa ii bag pe gat anumite lucruri si  ii refuz altele.

Pe zi ce trece e tot mai rau.

Tanjesc dupa liniste,dupa cateva minute de libertate sufleteasca. Cateva clipe in care sa ma pot bucura de viata.

Nu din nou

O alta noapte alba? Cat se poate de posibil. Mi-as fi dorit o seara linistitoare in care sa reusesc sa invat ceva. Simt nevoia de libertate. Simt ca sunt aproape sa obtin ceea ce imi doresc. Am fost prea mult timp prizoniera principiilor ce faceau bine altora si rau mie. Am gasit in sfarsit puterea sa spun NU. E timpul sa ma gandesc si la mine putin.

O stare de agitatie si putina frica. Amintiri indepartate ma ingrozesc,imi spun,,din nou”. Eu le alung si le spun,,NU. De data asta NU.” Ma simt catusi de putin in siguranta,nu stiu daca datorita mie sau celor din jur,insa e bine.

Imi vine in minte gustul unei prajituri de casa( Tin minte ca am spus despre bucatareasa ca ,,divin”e cuvantul perfect pentru a descrie modul in care gateste), ma face sa ma simt mai bine. Ciudat,oare in ce ma mai arunc acum?

Momentan pasesc orbeste si daca pasesc peste cioburi de sticla ,nu le simt, nu le vad. Ceea ce nu stiu , nu-mi poate face rau, nu? Oare unde ma mai poarta viata? Las si eu totul la voia intamplarii,oricum nu pot controla lucrurile.

Cuvinte…

Uitasem cat de mult imi place sa ma joc vorbele,sa le impopotonez in metafore care sa imi gadile sufletul. E aiurea sa tragi linie dupa vreo cativa ani si sa concluzionezi ca te-ai pierdut si ai ramas doar un sfert din ceea ce esti. Atatia ani m-am multumit cu vorbe simple si la obiect,vorbe incurcate si fara sens de multe ori. Unii oameni pur si simplu nu te lasa,prin firea lor,sa fii TU,sau pur si simplu o iei pe alte poteci fara sa iti dai seama.

Timpul…nu mi-am dat nici acum seama daca e un prieten sau un lup in blana de miel. Timpul e un medic foarte tacticos,vindeca toate,insa nici el nu respecta juramantul lui Hippocrate,, În orice casă voi intra, o voi face numai spre folosul şi bunăstarea bolnavilor, mă voi ţine departe de orice acţiune dăunătoare”.

Timpul intra in casele noastre,in  fiinta noastra,nu uita sa-si faca treaba-vindeca,insa nu uita sa isi ia rasplata niciodata.Ne vinde potiuni tamaduitoare si cu fiecare minut sorbit ne simtim mai bine,insa dupa o vreme nu mai avem nevoie de leacuri iar efectele inselatoare dispar. Atunci ne aducem aminte ca trebuie sa vedem cat am platit medicul. Ne tinem contabilitatea sufletului si vedem cat si in ce am platit.

Aiurea

Azi am lenevit pana la ora 12 fix. Mhmm…mai leneveam dar aveam ceva treaba azi asa ca …wake up Ami,momentan somnul e un lux ce nu ti-l mai poti permite.  Si uite asa a inceput aventura de azi. Fara numar cu suticele de euro la proprietar,nervi pe la banca,ploaie,oboseala ,Ami rezista. 😀 Tentatii la tot pasul si greu ma abtin. Trebuie… Dar cat o sa o mai tin asa?

In fine…gandul imi fuge iar la Egiptul antic si la Cleopatra. O admir mult pe femeia asta. Frumoasa puternica si luptatoare. Ma gandesc la viata ei sentimentala… Iubirea ei cu Cezar n-a avut un final fericit si cu Antonius a avut mult de furca.. Immm…ganduri negre la orizont. Next tought please. Incerc sa fiu optimista. Ploaia ma scoate putin din Egipt si ma readuce in Tudor. Nu-mi place. Take me back please.

Da…Oare ce ar face Cleopatra in locul meu. Ar trai fericita nepasandu-i pe cine calca din picioare. N-o admir din punctul asta de vedere. La naiba nu-s facuta pentru a fi Regina. :)))

Băăăăăăă…mi-e somn

Buna dimineata,la ora 17:17. M-am trezit si eu a nu stiu cata oara in cele 4 ore de somn ce le-am avut si eu in ultimile 48 de ore. Apeluri,sms,usi trantite,lucruri trantite si uite asa sunt un pachet de nervi. Imi fuge gandul la un 3in1 cu Garfield, Imm…deja ma simt putin mai bine.Inca lenevesc,stau cu laptopul pe brate si tragcu ochiul la TV. Un film pe care l-am vazut de cateva ori.

O replica imi atrage atentia,,N-ai avut incredere in mine.” Avand in vedere contextul nu prea avea dreptate. Incredrea se castiga nu se cere. Nu poti oferi cuiva incredere la comanda.,,,

Concluzia? MI-E SOMN.

Iar ganduri…

Ora 04:57,eu si Garfield suntem la a 4 cafea in noaptea asta. El in cele 4 ipostaze de pe cana mea,eu somnoroasa,incoerenta si abatuta. De ce?Nu stiu…ori imi sta in fiinta ori noptile albe imi suprasolicita constiinta. Trebuie sa marturisesc ca am o constiinta prea puternica si o inima prea slaba. Halal cocktail. Nu incercati acasa. Efecte secundare grave si de durata.

Zilele astea au fost ciudate pentru mine. Amestecuri de sentimente si stari emotionale schimbatore. E aiurea cum nu ma pot controla. E normal insa aiurea. Am reusit sa recunosc fata de mine pentru prima data ,niste lucruri foarte importante si asta mi-a deschis rani vechi. S-au asezat multe,multe,multe zile si multe ganduri-iele peste acele rani. Uitasem de ele,sau de fapt nici nu stiam ca exista.

Si aud in urechi,,I wanna heel ,I wana feel…” parca mi-ar vorbi sufletul insa de fapt e doar Linkin Park cantandu-mi serenade sub balconul gandurilor.

Totusi pe zi ce trece ma bucur tot mai mult de viata,rad mai mult, si sunt fericita. Asta bineinteles se datoreaza celor de langa mine.

Am nevoie sa o iau usor. Sa pasesc cu pasi de furnica si sa ascult viata cu urechi de iepure,insa sufletul nu vrea tot timpul sa ma asculte,asa ca mai fortez lucrurile. Cu rabdarea treci marea,dar oricat de mult as iubi marea ,rabdarea nu-i de mine,nici macar cand vine vorba de binele propriei persoane. Am facut vreun pleonasm? Nu stiu si la ora asta chiar nu imi pasa,scriu totusi pentru mine.