Intr-o zi simteam nevoia sa scriu ceva frumos…citisem blogul unei fete si am ramas impresionata de felul in care aseza cuvintele,de sinceritatea ei…de felul cum isi expunea sufletul…

Obosita,dupa o zi obositoare atat fizic cat si intelectual,gandurile nu ma lasa sa dorm. Ganduri aiurea zboara spre prieteni,parinti,frate…iubit,persoane ce au disparut din viata mea,persoane noi…

Am realizat de curand ca am cunoscut dezamagirea. Un tovaras nedorit care a fost,se pare,este de mult timp langa mine dar pe care n-am vrut sa il vad. L-am acoperit cu iluzii,lacrimi,zambete,dar niciodata nu am vrut sa ii spun pe nume. Acum ca l-am strigat,imi e frica. Parca nu vrea sa imi dea drumul si parca nici eu nu vreau sa il alung. Imi da impresia ca sunt mai rationala.

<<Sa ramai mereu asa.>> Un sfat bun,dat de o persoana care mi-a citit cateva pagini din suflet. Mi-as dori asta,insa ce credeam eu despre viata,despre oameni in general incepe sa prinda alte culori… E dezamagitor,dureros si infricosator. Nu stiu pe ce poteci sa mai calc,in ce casa de turta dulce sa mai intru…si totusi inca pot sa rad ,sa visez si sa ma bucur de viata.

Ganduri aiurea…sentimente amagitoare,of’úri ce parca nu mai vor sa treaca.

Ii spuneam azi prietenei mele,ca in ciuda a toate simt foarte mult nevoia sa ofer afectiune,sa iubesc,sa fiu iubita. Sufletul meu patimas nu vrea sa se vindece de aceasta boala si ma bucur de asta.

Anunțuri