Ora 04:57,eu si Garfield suntem la a 4 cafea in noaptea asta. El in cele 4 ipostaze de pe cana mea,eu somnoroasa,incoerenta si abatuta. De ce?Nu stiu…ori imi sta in fiinta ori noptile albe imi suprasolicita constiinta. Trebuie sa marturisesc ca am o constiinta prea puternica si o inima prea slaba. Halal cocktail. Nu incercati acasa. Efecte secundare grave si de durata.

Zilele astea au fost ciudate pentru mine. Amestecuri de sentimente si stari emotionale schimbatore. E aiurea cum nu ma pot controla. E normal insa aiurea. Am reusit sa recunosc fata de mine pentru prima data ,niste lucruri foarte importante si asta mi-a deschis rani vechi. S-au asezat multe,multe,multe zile si multe ganduri-iele peste acele rani. Uitasem de ele,sau de fapt nici nu stiam ca exista.

Si aud in urechi,,I wanna heel ,I wana feel…” parca mi-ar vorbi sufletul insa de fapt e doar Linkin Park cantandu-mi serenade sub balconul gandurilor.

Totusi pe zi ce trece ma bucur tot mai mult de viata,rad mai mult, si sunt fericita. Asta bineinteles se datoreaza celor de langa mine.

Am nevoie sa o iau usor. Sa pasesc cu pasi de furnica si sa ascult viata cu urechi de iepure,insa sufletul nu vrea tot timpul sa ma asculte,asa ca mai fortez lucrurile. Cu rabdarea treci marea,dar oricat de mult as iubi marea ,rabdarea nu-i de mine,nici macar cand vine vorba de binele propriei persoane. Am facut vreun pleonasm? Nu stiu si la ora asta chiar nu imi pasa,scriu totusi pentru mine.

Anunțuri