Uitasem cat de mult imi place sa ma joc vorbele,sa le impopotonez in metafore care sa imi gadile sufletul. E aiurea sa tragi linie dupa vreo cativa ani si sa concluzionezi ca te-ai pierdut si ai ramas doar un sfert din ceea ce esti. Atatia ani m-am multumit cu vorbe simple si la obiect,vorbe incurcate si fara sens de multe ori. Unii oameni pur si simplu nu te lasa,prin firea lor,sa fii TU,sau pur si simplu o iei pe alte poteci fara sa iti dai seama.

Timpul…nu mi-am dat nici acum seama daca e un prieten sau un lup in blana de miel. Timpul e un medic foarte tacticos,vindeca toate,insa nici el nu respecta juramantul lui Hippocrate,, În orice casă voi intra, o voi face numai spre folosul şi bunăstarea bolnavilor, mă voi ţine departe de orice acţiune dăunătoare”.

Timpul intra in casele noastre,in  fiinta noastra,nu uita sa-si faca treaba-vindeca,insa nu uita sa isi ia rasplata niciodata.Ne vinde potiuni tamaduitoare si cu fiecare minut sorbit ne simtim mai bine,insa dupa o vreme nu mai avem nevoie de leacuri iar efectele inselatoare dispar. Atunci ne aducem aminte ca trebuie sa vedem cat am platit medicul. Ne tinem contabilitatea sufletului si vedem cat si in ce am platit.

Anunțuri