Nu stiu de ce tot tanjesc dupa intelegerea celor din jur. Nu ar trebui sa conteze,nu? Ar fi bine daca ar fi asa. Daca simti ca cineva te intelege e mai usor sa-i crezi dulcile minciuni care pot sa-ti aline suferinte. Sufletul meu e acum un copil la mana celor adulti. Eu,ca mama a lui,il mai inteleg si ii spun,,Te rog,inceteaza sa simti asta.” Ceilalti sunt directi,impunatori,,Nu trebuie sa simti toate astea”.

El ma intreaba zi de zi,,Eu cu ce sunt de vina?” Ce as putea sa ii raspund? In fiecare zi il chinui incercand sa ii bag pe gat anumite lucruri si  ii refuz altele.

Anunțuri