Sunete

Dupa cum vedeti, un alt post de a lui John Doe. Imi place cum si ce scrie. Sper ca nu te superi ca le public…oricum, trebuie doar sa spui si le-am scos.

Imi cer scuze pentru intarziere, insa,dupa cum am zis am fost plecata la casa parinteasca. 🙂 Ca sa iti raspund la intrebarile referitoare la preferintele muzicale, am sa-ti descriu o dimineata obisnuita pt mine.

Desi nu reusesc prea des,imi place sa ma trezesc dimineata, nu foarte dimineata ci cam pe la ora 8.00. Revenind la subiect o dimineata perfecta ar incepe la ora 8.00. Daca ma iubesc ingerii in ziua aia Poison sau Alina au facut deja cafeaua. Il salut somnoroasa pe Garfield si il indulcesc cu 3-4 lingurite de zahar. Ne indreptam spre balcon si stam la barfa in timp ce ascultam

Ca sa ma binedispun de dimineata  as asculta :James Brown – I feel good.

sau

(asta e printre preferatele mele,e foarte dragalasa . Tot ce e dragalas ma foarte bine dispune 😀 )

Sa trecem la melodii mai serioase  tin sa mentionez ca de ceva timp cochetez cu muzica franceze si in special cu Vitaa.

2 dintre piesele mele preferate : tin sa mentionez ca NU sunt cu dedicatie si nici nu le ascult din alt motiv in afara de faptul ca imi place vocea cantaretei.


Anunțuri

From John Doe

Miercuri. Desi e doar la o zi distanta de Luni, ziua pare sa inceapa intr-un ritm destul de diferit. Ador zilele mohorate si friguroase (ador Toamna si Primavara pentru ca pot sa-mi elaborez tinutele), pauze binevenite de la arsitza dogoratoare. Gandindu-ma la postul scris de tine referitor la Mambo nr.5. Stau si ma gandesc, ca eu diversific muzica, in melodii pentru stari de depresie si melodii care ma fac sa ma simt excelent daca le ascult de la prima ora a diminetii. Nu stiu care sunt gusturile tale muzicale, dar iti spun ca melodiile care imi manipuleaza cel mai bine starea de spirit sunt cele cu versuri in limba materna. De ce ? Nu stiu nici eu sa raspund la intrebarea asta. Probabil pentru ca imi intra in suflet mult mai usor, si pot sa le diger mai bine. Poate e legat de faptul ca ma duc cu gandul la anii de liceu in care nu aveam prea multe griji, poate …Una dintre melodiile care imi dau o stare de bine ar fi (sa nu razi) MANDINGA – Goochi  refflex-o aventura , Emanuel – Nu te pot ierta  ca sa enumar cateva. In general, hituri acoperite de praf ale unor artisti demult trecuti in nestire. Ar fi interesant sa aflu si optiunile tale muzicale pentru ambele stari de spirit.
Am fost flatat sa aflu ca ai apreciat comentariul meu intratat incat sa-l postezi pe prima pagina. Pot spune multe despre mine, dar caracteristica cea mai importanta care iese in evidenta si fara sa o mentionez ar fi faptu ca am un ego gadilicios. Imi place sa-mi spun parerea dar e cu atat mai interesant cand persoana de pe partea cealalta a internetului iti apreciaza parerea si raspunde. Pot spune ca nu sunt chiar asa de matur. Prima dovada ar fi ca inca cred in iubire dupa tot ce m-i s-a intamplat. Esec dupa esec dupa esec si totusi cred in dragoste ca si cum nimic rau nu m-i s-ar fi intamplat de pe urma acestei gandiri puerile. Cred in dragoste ca un copil care crede in Mos craciun. Cand te nasti tzi se spune ca Mos Craciun vine noaptea si iti pune cadouri sub brad, si chiar daca tu nu-l vezi niciodata ai o incredere oarba ca el e undeva acolo si asteapta 1 an de zile ca sa vina din nou pe 26 decembrie sa iti innoiasca colectia de jucarii sau de haine ( depinde de ce fel de parinti ai :) ) ). Cand cresti mare incepi sa crezi in dragoste, care desi nu apare niciodata, tzi se spune sa cauti ca undeva in lumea asta mare e jumatatea ta. Sunt o persoana care a crescut dar nu si-a pierdut credinta in minuni.
Acum, la 23 de ani, incepe un nou capitol in viata lui John Doe, numit renasterea. Am renuntat la tot, un job confortabil, care presupunea scrierea a 10-20 de articole pe zi, de la domiciuliu, la anul 2 de facultate, la orice contact cu fosta prietena. Fara sa clipesc, am renuntat la tot si incep din nou. O noua facultate, sper si un nou job. Linistea sufleteasca e cea care primeaza intr-o lume in care stresul si depresia caracteristica unei vieti in societatea moderna te provoaca sa gresesti, uneori imperdonabil. Jungla de asfalt e cel mai periculos loc pentru o persoana care se gandeste la iluzii si idealuri intangibile precum iubirea. Sunt o persoana mult mai puternica decat acel John Doe de acum multi ani care a scris urmatorul fragment de “blog”:

“. .sunt obosit.. . nu simt nimic. . . emotiile nu mai pot gauri o crusta de indiferenta construita din mii de motive si cuvinte.. .simt cum genunchii nu ma mai asculta . . durerea . .se invarte-n stoluri . .si isi face loc sa intre .. in timp ce . .lacrimile aproape ca reusesc sa ma dea de gol, sa-mi sparga acel rictus de hiena pe care-l pun incercand sa maschez durerea. .dar nu vreau sa le las . .sa-mi vada lumea durerea . .sa ma vada . . asa cum nu m-au mai vazut vreodata. .dar ce mai conteaza ce crede lumea . .Mai muncit ca inainte . .si parca totul e-n zadar . .stau in fata oglinzii si observ . . o suvitza lasata . . o asez minutios . .dupa care ma intreb . . .”-Cine dracu s-o fi uitand si la tine . . ce tot te aranjezi ?!”. . cu o privire de parca cereshesc sa fiu luat in bratze . . ma pornesc spre servici . . Sedentarismul rutinei sfredeleshte lacashe in sufletul meu . . simt ca ma sting. . incet .. ca imi pierd din efervescentza. . in privire se instaleaza . .acea . .disperare . .care spune “-Ajutor ! salveaza-ma din viata asta” . .ca un soi de alarma gata sa se declanseze la cea mai mica zvacnire de compasiune . .e Miercuri . .totul se naruie in jurul meu . . .si inca e devreme . .inca o manastrie a lui Manole . .dar fara Ana. . “John Doe” isi construieste singur un zid . . in jurul sau . .Zidul lui nu o sa se mai surpe. .”
Ca incheiere, “Totul o sa fie bine” doar daca crezi ca o sa fie bine. Odata ce poti sa pictezi norul plumburiu de deasupra ta in culori alese dupa placul inimii tale, atunci sa stii ca nimic nu-ti mai poate sta in cale. Cand ma apuc de ceva, ca sa ma ambitionez, inchid ochii si imi proiectez in minte o linie de sosire, si imi imaginez ce ma asteapta dupa acea linie de sosire odata ce imi termin ce mi-am propus. Trebuie sa tii minte, cand te simti descurajata, cand simti ca nu mai ai energie sa continui, de ce inveti, de ce iubesti, de ce faci tot ce faci in fiecare zi, sa iti reamintesti ce te asteapta dupa linia de sosire in timp ce asculti melodia care te incurajeaza si deja ti-ai recapatat tot optimismul si energia de care ai nevoie ca sa continui….

Cea mai draga fiinta din lume

Din nou in orasul studentiei. Am fost plecata cateva zile sa-mi vad scumpa ,iubita, adorata si cea mai tare mama din lume.  Nu ne-am mai vazut de la inceputul lui ianuarie,  de la ziua mea mai exact. Nu ca nu as mai fi trecut pe acasa sau ceva de genul ci din cauza faptului ca e la mii de kilometri distanta de mine 11 luni din 12. Apuc sa o vad cateva zile pe an, intr-atat cat sa imi amagesc sufletul.

Ciudat e ca, in momentul in care am aflat ca vine acasa am facut criza de nervi. Nu intelegeam nici eu de ce, insa am sfatuit-o sa nu vina. Am inteles de ce in momentul in care m-am culcusit in bratele ei. O dulce agonie a sufletului, simteam cum in bratele ei, toate ranile mi se vindeca, toate problemele dispar si nimeni nu-mi poate face rau.

Am simtit din nou cum e sa fii copil, lumina ochilor unei mame. Am inceput sa zburd prin casa, sa ma copilaresc si sa ma alint ca un copil de 3 ani. Ar fi fost culmea sa nu, atat timp cat ti se fac si cele mai mici mofturi. Insa desi ma lasam purtata de mult prea dulcile momente,realitatea ma izbea la tot pasul : Toate astea au sa se sfarseasca curand. O sa plece din nou. Pleaca pentru mine,stiu, sa-mi poata oferi ce e mai bun, insa as fi renuntat la tot intr-o clipa, numai sa raman pentru totdeauna langa ea.

Atunci am realizat ca, este singura ,persoana de pe lumea asta in care am totala incredere, care ma iubeste pentru ceea ce sunt nu pentru ceea ce ar vrea sa fiu, e mandra de mine si la cea mai neinsemnata realizare, mi-e prietena de incredere, si cel mai important sunt sigura ca indiferent de distanta ma iubeste sincer si neconditionat.


Totul o sa fie bine

Luni. Cald afara, dar nu insuportabil. Trebuie sa-mi fac proiectul de practica. M am 2 saptamani pana sa il prezint insa…parca as vrea sa ma apuc de pe acum. Mi-a intrat in sange invatatul. Sa dea Domnul sa ma tina.

In sfarsit putin timp liber in care sa imi fac cu adevarat ordine in camera. Pacat ca nu pot spune acelasi lucru despre ganduri. Primesc lovituri din toate partile ,ca tot omul si chiar daca a fost o vreme cand eram bulversata si nu stiam incotro sa o apuc , acum privesc indiferenta mai toate problemele si-mi zic : TOTUL O SA FIE BINE. Nu stiu daca eu, chiar cred ce-mi spun,insa…imi repet zilnic expresia asta.

To John Doe

Dupa cum v-am spus,mi-a placut foarte mult povestea lui John Doe. Ce pot sa spun, am ramas fara cuvinte. Ce as putea eu sa ii spun acestiu om? Nu am nici maturitatea nici intelepciunea necesara sa ii pot da un sfat. Am sa ii spun insa ce cred.

John Doe,

In naivitatea putinilor ani care ii am, nu ma simt in stare sa iti pot da sfaturi. Nu am cum. Se spune ca betivii si copii vorbesc adevarul. Nu sunt beata insa, pe langa tine cred ca sunt copil. Dupa cum am mai scris si in alte posturi,fiecare dintre noi avem disperata nevoie sa credem in ceva ca sa ne putem continua drumul prin viata. Multi aleg banii sau putere, altii aleg iubirea. Cei din urma sunt cei mai speciali dintre oameni.

Marturisesc cu teama ca sunt foarte dezamagita. Oriunde privesc -povesti triste de dragoste. Ma surprind cateodata meditand la problema asta si ma gasesc intrebandu-ma ,,Ce se intampla cu oamenii? Ori El nu o mai iubeste, ori Ea se amorezeaza de altul. Oare vremurile astea in care traim ne tulbura atat de mult incat nu se mai sincronizeaza sufletele pereche intre ele,ori acea iubire adevarata si pe care ne-o dorim toti,nu e adevarata?” Incerc sa resping din toate puterile aceasta ultima ipoteza, dar mult prea multele povesti triste din jurul meu ma fac sa ma intreb cand se va termina si povestea mea de dragoste, sau ma fac sa cred ca toate relatile au un termen de expirare asa ca ma intreb care e termenul pentru relatia mea. Sunt chestii pasagere dar suparatoare. Refuz sa-mi cred propriile teorii si imi formez alta, sau preiau mai bine zis: ,,Fiecare dintre noi are, undeva in lume, jumatatea si toti o vom gasi.”

Am mai citit eu prin nu stiu ce carte ca pentru a vedea iubirea adevarata trebuie sa treci intai prin chinurile iubirii dezamagitoare, adica acea iubire care iti toarna sare si piper pe rana,acea iubire care pret de cateva secunde te ridica la cer, apoi te izbeste cu furie si rautate la pamant.

Poate e adevarata aceasta teorie despre iubire si daca e asa, se pare ca tu ai trecut de aceasta perioada John Doe, norocosule. ;))

Povestea lui John Doe

Intrand astazi pe blog, am avut placuta surpriza sa gasesc intr-un comment, o poveste de viata, ca raspuns al intrebarilor mele din postul anterior. Commentul este de la John Doe ( sunt sigura ca stiti povestea acestiu nume, in SUA un John Doe e un om despre care nu stii nimic.) si am sa il public pentru ca mi-a placut foarte mult.

Nu ma simt deloc in masura sa fiu vocea poporului, dar citind articolul tau am realizat ca ma asemui foarte mult cu acea femeie. Da, sunt barbat, dar totusi am trecut prin acelasi tumult interior.Si, repet, fara a deveni o voce atotstiutoare, si neavand nici organele reproductive corespunzatoare pentru niste trairi atat de intense ca ale femeilor, am sa incerc sa raspund la intrebarea “De ce?”
Am fost intr-o relatie in care a trebuit sa stau mai mult ascuns decat la vedere, am ajutat, am iubit cat am putut, m-am sacrificat, si chiar m-am certat si mi-am contrazis pana si prieteni. Totul in numele iubirii. Lucram in fiecare zi 8-9 ore. . si fara sa mimez macar un gest de retinere, ii ofeream ei salarul. . pentru ca avea nevoie. . .au trecut ani .. ca in melodia lui tudor chirila. . .si totul s-a schimbat . . .insa eu eram aceasi persoana cu aceleasi trairi intense.. . .ea m-a inselat .. eu am iertat. . si tot asa .. pana cand ea nu a mai vrut sa fie cu mine. . .Deodata m-am trezit iar in infernul cotidian, si luciditatea imi disipase pacla de pe ochi . .eram din nou un oarecare in acele zdremte cu care erau imbracati cei treziti la realitate in “Matrix”. Atunci am inceput sa-mi pun intrebari. Daca am iubit si am oferit tot ce am avut de ce am pierdut-o ? Cum am putut sa suport atata timp si cum am reusit sa vad intotdeauna doar binele din ea ? SI cel mai important, si probabil si persoana de care vorbesti o sa spuna la fel . . De ce nu am facut nimic desi eram constient de tot ceea ce fac ? Cateodata taia in carne vie cu anumite lucruri pe care le facea si totusi stergeam asa usor cu buretele. O sa-ti spun si tie ce i-am spus si fetei cu care am fost. Probabil eu am fost un las. Probabil mi-a fost prea frica sa caut mai departe, si odata cu trecerea timpului te atasezi din ce in ce mai mult depersoana pe care o ai langa tine, chiar daca stii ca nu te merita. Puteam oricand sa-mi gasesc pe altcineva, mai ales ca, asemenea persoanei descrise in articol, si eu sunt independent, ambitio si sigur in fortele proprii. Am stat si-am reflectat si m-am gandit. . . oare sub “curajul de a sta cu o persoana care te hraneste doar cu firmituri”, “rabdarea de a sta langa o persoana care cateodata prefera sa-si gaseasca de lucru decat sa “piarda timpul” cu tine”, “speranta permanenta si orbitoare ca poate ceva in ea o sa se schimbe, cu timpul”, “puterea de a trece peste toate obstacolele care se pun in calea relatiei” Sa stii, cateodata nu e usor, pentru ca toate acele rautati, si neajunsuri se reflecta numai de o singura persoana, de persoana cu care esti, nepasatoare, si tu le absorbi ca un burete. Si la un momendat buretele ala se umple pana la refuz, si lacrimile se inghesuie in coltul ochiului, se zbat sa iasa. Intr-un ultim moment de patetism si credulitate, speri ca persoana pe care o iubesti, sa nu-ti toarne ultima picatura de nepasare, si sa te faca sa reversi tot ce ai tinut in tine pana atunci, cum rar ti-e dat sa vezi ca plange o persoana. Crede-ma nu e naivitate la mijloc, cand vezi o persoana de genul asta sa stii ca e la fel de constienta si lucida ca orice alta persoana. Pur si simplu inima ei e mult mai incapatoare. Stii ce e curios ? Ca persoanele de genul asta, nu au vointa de a pleca mai departe, sunt ca niste muste in panza unui paianjen. Eu am scapat, dar pot spune atat. Cum gandim noi, persoanele care se hranesc cu firmituri, “anorexici”,relatia in care suntem. Pentru cei dinafara e o cocioaba, pentru noi ce suntem inauntru nu e hotel, e o statiune de lux intr-o locatie exotica!. Daca as putea concluziona pe un ton mai comic, as putea spune ca sunt un burete inofensiv! E atat de mult de explicat …si nici macar nu e complicat. . . Sper ca nu e prea dramatic textul, pot reveni oricand cu elemente mult mai vesele. . . .

Procese interioare

Luand o pauza de la problemele inflationiste si de la deplasearea curbelor LM si IS care mi-au dat multe batai de cap, m-am gandit ca ar fi bine sa iau pranzul (cam pe la ora 20.00), asa ca m-am apucat de treaba. Dupa ce am mai repetat in gand sa vad daca-mi aduc aminte cum sta treaba cu aceste stimate curbe si caror politici economice apartin, au inceput sa-mi zboare gandurile aiurea.

Unde? La o femeie a carui blog il citesc mereu cu placere. Ma gadeam cum poate o femeie care este capabila de atata iubire si este in stare cu adevarat sa pretuiasca un om, sa se multumeasca cu firmituri?

Sa fii pe interes si sa nu-ti pese de un asemenea om, sau sa nu ii vezi cu adevarat calitatile pentru ca nu convine intereselor tale e usor, mai ales fiind vorba de un barbat. O sa ma acuzati ca sunt misandra insa, oamenii de stiinta au demonstrat ca suferinta femeilor este mult mai intensa decat a barbatilor si ca barbatii prin firea lor sunt mai indiferenti.

Sa revenim la subiect,sa nu vezi omul de langa tine cu adevarat e usor, insa cum te poti coindamna la o asemenea suferinta si la o asemenea viata stiind in sufletul tau ca meriti ceva de mii de ori mai bun decat ceea ce ti se ofera?

Nu judec,din contra-admir.  Admir, insa dezaprob.  Admir curajul,rabdarea,puterea de iertare si de inchide fortat anumite rani, insa dezaprob ca un om atat de special sa fie tratat in felul asta.

Se pare ca in iubire nu ai varsta. Esti la fel de naiva ca o pustoaica de 20 de ani. Asta ca sa imi raspund la intrebarea,, De ce,avand in considerarea ca este o femeie matura cu experienta in viata? „.