O discutie mai polemica, avuta cu cineva apropiat,zilele trecute m-a facut sa reflectez serios asupra unor lucruri care se leaga in principal despre religie. Orice om are nevoie sa creada in ceva ca sa poata trece usor prin viata. Expresia asta nu imi apartine,e a unui om batran si intelept zic eu. Fraza continua cu: unii aleg sa creada in bani,in muzica,arta ,carti,putere, altii in iubire, in Dumnezeu…Ma opresc aici ca sa nu ma abat de la subiect. Eu am ales…nu,nu am ales,eu pur si simplu cred in Dumnezeu asa cum ni-l descrie Biblia crestin ortodoxa.Cred in Iisus Hristos,in Fecioara Maria,Duhul Sfant,ingeri…sfinti . Simt ca trebuie sa mentionez ca nu e o incercare de a determina pe cineva sa creada sau mai stiu eu ce. Pur si simplu vreau sa imi spun punctul de vedere.

Revenind la subiect,CRED. Din moment ce cred,inseamna ca iubesc,respect si simt nevoia sa apar…sau,sa ma apar. Spun sa ma apar ,pentru ca ipotezele aduse la adresa lui Dumnezeu,care mai de care formulate in asa fel incat sa iti demonstreze ca nu exista , ca e o minciuna , imi calca sufletul in picioare.

Urasc atunci cand vin diferite persoane la mine si incep sa filozofeze pe tema asta, aducandu-mi mie nu stiu ce presupuse dovezi stiintifice , sau altceva de genul asta,incercand sa imi arate ca ei au dreptate si eu nu.

De ce? M-am bagat eu in viata spirituala a cuiva? Am incercat eu sa determin pe cineva sa creada? NU> Atunci ,ei de ce o fac? Cu ce ii deranjeaza pe ei ca eu cred? Nu am deschis niciodata prima vreun subiect pe tema Puterii Mai Mari din Ceruri,din nou , ma repet , nu am incercat sa determin pe nimeni sa creada. E alegerea lor si fie ca sunt atei, musulmani,mozaici,s.a.m.d, eu ii respect pe ei si nu in ultimul rand credinta. Ma doare,pentru mine e ceva sacru…sfant si e putin spus doare sa aud blasfemii.

Cand aud la televizor sau , ma rog, oriunde altundeva  ipoteze de genul, Iisus Hristos a avut o relatie cu Maria Magdalena(asta ca exemplu) ma intrig, ma infurii,ma dore insa nu pot reactiona in nici un fel. Insa cand cineva vine si imi spune in fata lucrul acesta… Nu stiu cum sa va explic,asa ca iau ca exemplu un lucru nu foarte frumos: imaginati-va ca cineva vine la voi si sustine din toate puterile ca mama voastra e o tarfa. Ce reactii ar starni asupra voastra,tinand cont ca voi stiti,credeti din tot sufletul ca nu e asa?  Ce ati simti cand cineva ar veni sa tavaleasca in noroi si sa calce in picioare ceva ce voi iubiti si pretuiti foarte mult?

Imaginati-va pe langa asta,durerea ca, vine din partea cuiva caruia ar trebui sa-i pese de sentimentele tale.

Nu sunt dura,nu judec si deocamdata nu port pica asupra nimanui cu privire la stubiectul asta pentru ca nu am stat niciodata sa explic ,ce simt de fapt,insa tot doare si pe desupra mai este vorba si de respectul fata de persoanele care te respecta.

Nu sunt o fanatica religioasa,merg foarte rar la biserica,injur de cate ori ma enervez,fac pacate garla,insa cred, si ma doare sa aud vorbindu-se rau despre ceea ce eu iubesc.

Asa sunt eu…o fire mai sentimentala. E dreptul meu sa cred.

Anunțuri