Intrand astazi pe blog, am avut placuta surpriza sa gasesc intr-un comment, o poveste de viata, ca raspuns al intrebarilor mele din postul anterior. Commentul este de la John Doe ( sunt sigura ca stiti povestea acestiu nume, in SUA un John Doe e un om despre care nu stii nimic.) si am sa il public pentru ca mi-a placut foarte mult.

Nu ma simt deloc in masura sa fiu vocea poporului, dar citind articolul tau am realizat ca ma asemui foarte mult cu acea femeie. Da, sunt barbat, dar totusi am trecut prin acelasi tumult interior.Si, repet, fara a deveni o voce atotstiutoare, si neavand nici organele reproductive corespunzatoare pentru niste trairi atat de intense ca ale femeilor, am sa incerc sa raspund la intrebarea “De ce?”
Am fost intr-o relatie in care a trebuit sa stau mai mult ascuns decat la vedere, am ajutat, am iubit cat am putut, m-am sacrificat, si chiar m-am certat si mi-am contrazis pana si prieteni. Totul in numele iubirii. Lucram in fiecare zi 8-9 ore. . si fara sa mimez macar un gest de retinere, ii ofeream ei salarul. . pentru ca avea nevoie. . .au trecut ani .. ca in melodia lui tudor chirila. . .si totul s-a schimbat . . .insa eu eram aceasi persoana cu aceleasi trairi intense.. . .ea m-a inselat .. eu am iertat. . si tot asa .. pana cand ea nu a mai vrut sa fie cu mine. . .Deodata m-am trezit iar in infernul cotidian, si luciditatea imi disipase pacla de pe ochi . .eram din nou un oarecare in acele zdremte cu care erau imbracati cei treziti la realitate in “Matrix”. Atunci am inceput sa-mi pun intrebari. Daca am iubit si am oferit tot ce am avut de ce am pierdut-o ? Cum am putut sa suport atata timp si cum am reusit sa vad intotdeauna doar binele din ea ? SI cel mai important, si probabil si persoana de care vorbesti o sa spuna la fel . . De ce nu am facut nimic desi eram constient de tot ceea ce fac ? Cateodata taia in carne vie cu anumite lucruri pe care le facea si totusi stergeam asa usor cu buretele. O sa-ti spun si tie ce i-am spus si fetei cu care am fost. Probabil eu am fost un las. Probabil mi-a fost prea frica sa caut mai departe, si odata cu trecerea timpului te atasezi din ce in ce mai mult depersoana pe care o ai langa tine, chiar daca stii ca nu te merita. Puteam oricand sa-mi gasesc pe altcineva, mai ales ca, asemenea persoanei descrise in articol, si eu sunt independent, ambitio si sigur in fortele proprii. Am stat si-am reflectat si m-am gandit. . . oare sub “curajul de a sta cu o persoana care te hraneste doar cu firmituri”, “rabdarea de a sta langa o persoana care cateodata prefera sa-si gaseasca de lucru decat sa “piarda timpul” cu tine”, “speranta permanenta si orbitoare ca poate ceva in ea o sa se schimbe, cu timpul”, “puterea de a trece peste toate obstacolele care se pun in calea relatiei” Sa stii, cateodata nu e usor, pentru ca toate acele rautati, si neajunsuri se reflecta numai de o singura persoana, de persoana cu care esti, nepasatoare, si tu le absorbi ca un burete. Si la un momendat buretele ala se umple pana la refuz, si lacrimile se inghesuie in coltul ochiului, se zbat sa iasa. Intr-un ultim moment de patetism si credulitate, speri ca persoana pe care o iubesti, sa nu-ti toarne ultima picatura de nepasare, si sa te faca sa reversi tot ce ai tinut in tine pana atunci, cum rar ti-e dat sa vezi ca plange o persoana. Crede-ma nu e naivitate la mijloc, cand vezi o persoana de genul asta sa stii ca e la fel de constienta si lucida ca orice alta persoana. Pur si simplu inima ei e mult mai incapatoare. Stii ce e curios ? Ca persoanele de genul asta, nu au vointa de a pleca mai departe, sunt ca niste muste in panza unui paianjen. Eu am scapat, dar pot spune atat. Cum gandim noi, persoanele care se hranesc cu firmituri, “anorexici”,relatia in care suntem. Pentru cei dinafara e o cocioaba, pentru noi ce suntem inauntru nu e hotel, e o statiune de lux intr-o locatie exotica!. Daca as putea concluziona pe un ton mai comic, as putea spune ca sunt un burete inofensiv! E atat de mult de explicat …si nici macar nu e complicat. . . Sper ca nu e prea dramatic textul, pot reveni oricand cu elemente mult mai vesele. . . .

Anunțuri